Informații generale
La modelele cu motor de 2,7 litri este instalat un senzor de oxigen din titan (TiO2).
Senzorul de oxigen determină concentrația de oxigen din gazele de eșapament și modifică în consecință tensiunea semnalului care intră în unitatea electronică de control a motorului. Dacă compoziţia amestecului aer-combustibil este mai bogată decât raportul stoichiometric (acestea. dacă concentrația de oxigen din gazele de evacuare este scăzută), atunci tensiunea semnalului senzorului este de aproximativ 0 V.
Dacă amestecul aer-combustibil este mai slab decât raportul stoichiometric (acestea. dacă concentraţia de oxigen în gazele de evacuare este mare), atunci tensiunea semnalului senzorului este de aproximativ 5 V. Pe baza acestui semnal, unitatea de control al motorului reglează alimentarea cu combustibil către cilindri, astfel încât compoziția amestecului aer-combustibil să fie cât mai apropiată de raportul stoichiometric.
Senzorul de oxigen este echipat cu un încălzitor, care asigură funcționarea stabilă a senzorului în toate modurile.
Notă: imaginile de mai jos arată una dintre opțiunile de amplasare a senzorilor de oxigen din față și din spate (doi senzori înaintea convertizorului precatalitic și doi după acesta), dar există o altă opțiune cu un senzor de oxigen față și spate.
senzor frontal (chiulasa stanga). | senzori din spate. |
Ghid de depanare
1. Dacă senzorul de oxigen este defect, atunci gazele de evacuare vor conține un conținut crescut de substanțe toxice.
2. Dacă semnalul senzorului de oxigen (tensiunea de iesire) diferă de valoarea nominală, după ce testul a arătat că senzorul funcționează, atunci cauza defecțiunii componentelor sistemului de control al amestecului aer-combustibil:
- A) Defecțiune injector.
- b) Aerul intră în galeria de admisie printr-o garnitură deteriorată.
- V) Defecțiune a senzorului de debit de aer, a senzorului de temperatură a aerului din galeria de admisie și a senzorului de temperatură a lichidului de răcire.
Testarea cu un tester
1. Efectuați un test al senzorului de oxigen când motorul este: cald (amestecul aer-combustibil va fi mai slab atunci când turația motorului este redusă și îmbogățit când pedala de accelerație este apăsată).
- A) Măsurați valoarea nominală la decelerație puternică de la 4000 rpm.
- Valoare nominală: 300-900mV
- b) Măsurați valoarea nominală în timp ce creșteți rapid turația motorului.
- Valoare nominală: 4000-4800mV
2. Efectuați un test al senzorului de oxigen când motorul este: cald (folosind semnale de la senzorul de oxigen, verificați compoziția amestecului aer-combustibil și calitatea controlului motorului (unitate electronică de control)).
- A) Măsurați valoarea nominală la ralanti.
- Valoare nominală: 300-4800mV
- b) Măsurați valoarea nominală la 2000 rpm.
- Valoare nominală: 300-4800mV
Verificarea cu un voltmetru
1. Deconectați conectorul senzorului de oxigen și măsurați rezistența dintre terminale "3" Și "4" senzor.
Notă: înainte de verificare, încălziți motorul astfel încât temperatura lichidului de răcire să ajungă la 80-95°C.
- A) Verificați dacă rezistența este de 4,0-5,2 ohmi la 23°C.
- b) Verificați dacă rezistența este de 8,2-11,1 ohmi la 400°C.
2. Conectați alimentarea (voltajul bateriei) direct la concluzie "3" Și "4" senzor.
Notă: Aveți grijă când efectuați această operațiune. Conexiunile incorecte de alimentare sau scurtcircuitarea cablurilor vor deteriora senzorul de oxigen.
3. Conectați un voltmetru digital între cabluri "1" Și "2" senzor.
4. Apăsând periodic pedala de accelerație, măsurați tensiunea de ieșire a senzorului de oxigen.
- Tensiunea de ieșire a senzorului de oxigen (la apăsarea pedalei de acceleraţie): 4000-5000mV
Notă: Amestecul aer-combustibil este puțin mai bogat pe măsură ce crește turația motorului (overclocking).
5. Dacă semnalul senzorului nu este corect, atunci senzorul de oxigen poate fi defect.
Cuplu:
- Senzor de oxigen: 40-50 Nm
- Șurub de fixare a cablurilor senzorului de oxigen: 8-12 Nm